Iasmina Loredana Groza

Iasmina ca logoped

Logoped Help, de unde a început drumul meu!

De fiecare dată când sunt întrebată despre meseria mea de logoped și psiholog, îmi place să spun că ea m-a ales. 

În primii ani de liceu, chiar eu aveam nevoie de ajutorul unui logoped, dar în 2004 nici nu cunoșteam acest termen. Puteam pronunța corect toate sunetele, cântam, citeam și vorbeam atât în limbile franceză, engleză cât și în limba spaniolă, însă în limba română aveam o problemă. Crescând 14 ani la sat, am vorbit în dulcele grai bănățean, astfel că îmi era foarte greu să vorbesc fără el și din teamă de a nu fi subiectul glumelor colegilor, am evitat să stau în preajma lor în pauze. Așadar primii doi ani de liceu au fost cam dificili pentru mine atât din punct de vedere al socializării cât și în timpul orelor când profesorii ne ascultau. Din fericire colegii mei au fost minunați, iar profesorii tare draguți. Chiar dacă au observat felul în care vorbesc nimeni nu a râs niciodată de mine. Dar eu trăiam mereu cu sentimentul de inferioritate și cu teama de eșec.

Din clasa a zecea am descoperit materia psihologie și de atunci am început să bătătoresc poteca pe care sunt astăzi. În cadrul facultății am învățat foarte multe teorii și noțiuni de la părinții psihologiei și psihopedagogiei, dar cel mai mult am învățat de la profesorii mei, din experiența lor de viață, din experiența lor la cabinet și din expunerile noastre în diferite medii la materia practică.

Încă de când am intrat la liceu obișnuiam să fac temele, în week-end cu nepoatele mele, să ajut vecinii la teme și ulterior chiar să ofer meditații în urma cărora părinții erau foarte mulțumiți și chiar mă răsplăteau simbolic. Însă cel mai mare câștig a fost că am realizat că îmi place să lucrez cu copiii. 

Mai târziu, în facultate, am descoperit voluntariatul, workshop-urile și tot felul de cursuri. Le-am făcut pe toate. Am simțit că acesta este drumul meu și am vrut să fiu cât mai pregătită, știam că voi fi psiholog clinician și că voi lucra cu familiile și cuplurile, pentru că mereu am considerat că nu este doar despre noi ci despre întregul sistem familial. Mai bun sau mai puțin bun, cu toții venim dintr-un sistem familial.

În 2015 s-a anunțat pe grupul de Facebook al facultății oportunitatea de a participa la un curs-concurs, unde la final trebuia să facem un plan de afaceri, care urma să fie evaluat, notat și care putea câștiga 25 mii euro, bani nerambursabili. Proiectul era adresat studenților de la licență și master din zona N-V a țării și din Cluj. Așadar au fost câteva sute de participanți și doar 50 de locuri câștigătoare. Eu am fost singurul participant care nu era student la o facultate sau un master de afaceri și unul din cei 50 de fericiți câștigători. Cum vă spuneam meseria m-a ales, căci codurile CAEN erau limitate și Dumnezeu mi-a pus în cale codul la care se încadra și logopedia. 

Apoi au urmat cele mai grele 8 luni, pe care le avusesem până la vârsta aceea. Dacă să câștig mi s-a părut ușor, să implementez, să dau piept cu instituțiile statului și cu lacunele din sistem, să susțin afacerea după finalizarea proiectului, acestea au reprezentat testul cel mai greu. Dar am uitat de toate imediat ce primul copil mi-a intrat în cabinet. 

Deseori mulțumesc părinților, pe rețelele de socializare, pentru că mă aleg și pentru că au încredere în mine, dar cumva, acum vorbesc reușitele pentru mine. Însă acelor câțiva primi părinți de la început, le voi fi mereu recunoscătoare căci au avut încredere în mine, când eram la începuturi. 

Apoi au urmat pașii legali – terminarea facultății, absolvirea a două programe de masterat ( Psihologie clinică și Psihopedagogie ), aplicarea pentru dreptul de liberă practică în ambele specializări. Experiența cu minunații mei mentori, domnul Teodor Voicu- președintele filialei Timiș a Colegiului Psihologilor din România, pentru psihologie clinică și minunata doamnă Emese Terezia Gubranszki pentru psihopedagogie. Pe lângă acesti ani de mentorat, se adaugă cursurile de formare continuă anuale, obligatorii și cursurile opționale, pe care am dorit să le parcurg pentru a obține cât mai multe informații și cunoștințe cu care să-i pot ajuta pe copii.

Toate acestea mi-au fost de folos și am învățat multe din ele, dar cel mai important învățător rămâne dragostea mea pentru copii și felul în care mă lasă ei să-i cunosc și mă ajută să găsesc cele mai bune și mai rapide soluții și tehnici pentru a corecta vorbirea, pronunția și a îmbunătăți exprimarea lejeră.

Pe lângă studii și informațiile pe care le dețin și le actualizez mereu, cred că foarte important este faptul că real iubesc copiii și ceea ce fac. Există o energie pe care micuții o simt și de care, de cele mai multe ori, și părinții sunt surprinși. O chimie între mine și ei, care depășește orice graniță a cuvintelor.

Astăzi mă mândresc să spun că procentul de reușită este 80-90%, dar evident nu poate fi vorba de o statistică foarte clară, căci sunt atât fete cât și băieți cu vârsta cuprinsă între 3 și 10 ani. Iar în drumul spre reușită contează foarte mult și implicarea familiei și a educatorilor/ a profesorilor, dar și felul copilului de a fi și de a asimila.

Am creat o rutină după care se desfășoară lucrurile, mai întâi apelul telefonic, apoi ședința de cunoaștere, evaluarea și apoi stabilirea obiectivelor de atins și programul de lucru.

Chiar dacă mă mândresc cu fiecare copil și cu fiecare reușită, știu că mai sunt lucruri de învățat. Caut mereu noi moduri și posibilități de imbunătățire a tehnicilor, de scurtare a timpului, de eficientizare a exercițiilor. Însă cu dedicare și muncă, sunt sigură că vom reuși împreună. 

În acest sens am dezvoltat proiectul “ Becky & Blacky “ – cărțile și materialele digitale, care să-i ajute pe cei mici să lucreze cu și mai mult entuziasm și de asemenea un curs în format electronic, dedicat părinților, pentru a gestiona mai ușor dezvoltarea vorbirii până ajung în cabinetul unui logoped sau chiar pentru a lucra în paralel. 

Mai multe detalii despre fiecare produs în parte găsiți în secțiunea magazin. 

Povestea noastră este încă la primele capitole, nădăjduiesc că o vom scrie frumos, împreună. 

Cărțile cele mai iubite de copii!